Creștinii ortodocși și catolici îl cinstesc pe 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Acesta a fost un sfânt militar care a trăit în cetatea Tesalonic în timpul împăraților Dioclețian și Maximian și a fost ucis pentru credința sa în jurul anului 306. Sărbătoarea este urmată, pe 27 octombrie, de prăznuirea Sfântului Dimitrie Basarabov.
Sărbătoarea Sfântului Dimitrie, cunoscută popular și ca Sânmedru, este considerată una dintre cele mai importante ale toamnei, marcând, conform superstițiilor pastorale, începutul iernii. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este „Focul lui Sânmedru”, care are loc în ajun, pe 25 octombrie. Oamenii aprind focuri pe dealuri sau în curți, iar copiii sar peste ele pentru a fi sănătoși, în timp ce tinerii o fac pentru a se căsători. Focul are și un rol simbolic, de a alunga fiarele și de a-i încălzi pe cei adormiți. La final, un cărbune este aruncat în grădină pentru a asigura rodnicia pământului.
În credința populară, Sfântul Dumitru este cel care „desfrunzește codrul”, în opoziție cu Sfântul Gheorghe, care „înfrunzește întreaga natură”. Se spune că de Sânmedru căldura intră în pământ și începe sezonul rece. Fiind considerat patronul păstorilor, ziua sa este un moment în care ciobanii încearcă să afle cum va fi iarna. O tradiție spune că aceștia așază un cojoc în mijlocul turmei: dacă o oaie neagră se culcă pe el, iarna va fi blândă, iar dacă se culcă o oaie albă, iarna va fi grea.
O altă metodă de prognoză implică observarea oilor dimineața: dacă prima care se trezește este o oaie albă și pleacă spre sud, iarna va fi aspră. Dacă se scoală o oaie neagră și merge spre nord, iarna va fi ușoară. Vremea din ziua de 26 octombrie este și ea un indicator: o zi aspră prevestește o iarnă bună, în timp ce o zi frumoasă anunță o toamnă lungă.
Ziua de 26 octombrie era cunoscută în trecut și ca o zi a soroacelor, când se încheiau învoielile dintre ciobani și stăpânii oilor, de unde și zicala „la San-George se încaieră câinii, iar la Samedru se sfădesc stăpânii”. Tot acum se tocmeau servitori, se stricau stânele și se achitau datoriile. De asemenea, se obișnuia ca țăranii să tundă coama cailor tineri pentru a le crește părul frumos.
În această zi se face și pomenirea morților, împărțindu-se colivă și colaci. Femeile nu au voie să se pieptene, iar în Bucovina se crede că usturoiul semănat după Sfântul Dumitru nu va aduce rod. În Oltenia, respectarea tradițiilor este considerată esențială pentru protecția împotriva necazurilor și a lupilor.
Sfântul Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian. Fiind fiul prefectului din Tesalonic, a fost numit guvernator al cetății după moartea tatălui său. Când împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creștin, l-a confruntat la întoarcerea sa dintr-un război cu sciții. Dimitrie și-a mărturisit cu îndrăzneală credința și a criticat închinarea păgânească, motiv pentru care împăratul a ordonat închiderea sa în temniță, unde a fost ucis cu sulița.
În iconografie, primele reprezentări îl înfățișează pe Sfântul Dimitrie în haine civile, senatoriale. O ipoteză lansată de David Woods în anul 2000 sugerează că acest cult s-ar fi dezvoltat prin mutarea la Tesalonic a moaștelor unor martiri militari din Spania, Chelidonius și Emeterius. O inscripție greșit citită – Demeterius în loc de Emeterius – ar putea explica reprezentarea sa ulterioară ca militar. Icoanele mai târzii, precum o gravură din secolul al X-lea, îl arată ca soldat de infanterie, în timp ce reprezentări din secolul al XI-lea îl prezintă tot ca civil. În icoanele recente, adesea apare Turnul Alb din Salonic în fundal.
De numele Sfântului Dimitrie se leagă și cel al Sfântului Mucenic Nestor, prăznuit pe 27 octombrie. Potrivit crestinortodox.ro, Nestor era un tânăr creștin din Tesalonic, ucenic al lui Dimitrie. Pentru a opri uciderea creștinilor în arenă, Nestor s-a oferit să lupte cu gladiatorul Lie, favorit al împăratului Galeriu. Înainte de luptă, a cerut binecuvântarea lui Dimitrie, care se afla în temniță. Acesta i-a prezis victoria, dar și martiriul. În arenă, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă!” și l-a învins pe Lie. Furios, împăratul a poruncit decapitarea lui Nestor.
Pe 27 octombrie este cinstit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cunoscut și ca Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului. Moaștele sale, considerate făcătoare de minuni, se află la Catedrala Patriarhală și atrag anual mii de pelerini. Sfântul Dimitrie Basarabov a trăit în secolul al XIII-lea și s-a născut în satul Basarabi (azi Basarabov, în Bulgaria), din părinți vlahi. O legendă spune că, după ce a călcat din greșeală pe un cuib de păsări, omorând puii, și-a pedepsit piciorul mergând desculț timp de trei ani.
Trupul său neputrezit a fost descoperit după ce sfântul i s-a arătat în vis unei fete bolnave, căreia i-a promis vindecarea dacă părinții ei îi vor scoate rămășițele din prundul râului Lom. În timpul războiului ruso-turc din 1774, moaștele au fost aduse în Țara Românească cu intenția de a fi duse în Rusia, dar au rămas la București, fiind așezate în catedrala mitropolitană. În 1774, a fost desemnat protector al Capitalei.
Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala Patriarhală din anul 1989, spune, potrivit crestinortodox.ro, că: „În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? – pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie”.
Părintele Dimitrie Irimia povestește: „Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau și stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în șir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaș la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înțelege, și a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului și cu o mână a zgâriat cu unghiile moaștele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioși. Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa: „Părinte, am fost la toți doctorii; am o boală foarte rară – îmi curge sânge din buricele degetelor”. I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniștit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să țină post, și atunci mi-a spus: „Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile. Apoi, a venit cineva din familie și mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut și auzit.”