Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este marcată în calendarul creștin-ortodox la data de 26 octombrie, fiind un moment cu o profundă semnificație spirituală. Potrivit credinței populare, acesta este ocrotitorul păstorilor, al toamnei și al celor cu viață curată. Una dintre cele mai importante tradiții ale zilei este oferirea de pomană pentru sufletele celor adormiți.
Preparatul central care se împarte de pomană în această zi este coliva. Realizată din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr și amestecat cu nucă și arome, coliva are o simbolistică profund creștină. Bobul de grâu reprezintă viața veșnică, în timp ce gustul dulce face trimitere la pacea și bucuria celor trecuți în neființă.
Obiceiul presupune ca gospodinele să pregătească coliva în ajunul sărbătorii. Aceasta este dusă la biserică pentru sfințire, după care se împarte rudelor și vecinilor, ca gest de recunoștință și pentru pomenirea celor plecați. Tradiția populară susține că o pomană oferită cu sinceritate protejează gospodăria de necazuri pe parcursul întregului an.
Pe lângă colivă, de Sfântul Dumitru se mai oferă și alte preparate specifice bucătăriei românești. Printre acestea se numără ciorbele de legume, sarmalele sau colacii proaspăt copți, considerate ofrande potrivite pentru această zi de toamnă.
Dacă sărbătoarea cade într-o zi de post, precum vinerea, se pregătesc mâncăruri specifice. Se împart mere, nuci, plăcinte și grâu fiert, toate fiind simboluri ale bogăției recoltei. Un alt obicei menționează importanța de a oferi o mâncare caldă sau carne gătită, pentru ca sufletul celui comemorat să simtă grija și dragostea celor rămași.
Prezența colivei pe masa de sărbătoare este considerată aducătoare de pace și protecție în locuință. Se crede că familiile care respectă acest obicei atrag binecuvântarea Sfântului Dumitru, fiind ferite de boli și neînțelegeri. Tradiția spune că sfântul ascultă rugăciunile celor care fac milostenie cu sufletul curat.
Ziua de 26 octombrie are și o semnificație agrară, marcând încheierea anului pastoral și tranziția către sezonul rece. În popor se spune că Sfântul Dumitru este cel care „întoarce vremea spre frig” și „îmbracă pământul cu brumă”.
Printre alte obiceiuri păstrate se numără aprinderea focurilor în curți, un ritual menit să îndepărteze spiritele rele și să protejeze gospodăria. Totodată, se consideră că generozitatea față de persoanele nevoiașe în această zi atrage noroc și sănătate pentru anul următor.