Fetița Teodorei, în vârstă de doar trei ani, încearcă să-și găsească liniștea în mijlocul familiei și al prietenilor, la câteva zile după ce și-a pierdut mama într-un eveniment tragic care a șocat întreaga țară. Primele imagini publice cu micuța surprind un zâmbet timid, dar sincer, oferind o rază de speranță în mijlocul durerii.
Fetița a fost surprinsă jucându-se alături de copiii lui Tzancă Uraganul, cu care era deja prietenă, în același cartier în care mama sa obișnuia să petreacă timp cu ea și cu cei mici. Îmbrățișările primite din partea copiilor au adus un moment de normalitate și tandrețe, în ciuda suferinței recente.
Însoțită de cele două bunici – mama Teodorei și mama lui Alex – fetița a părut pentru câteva momente liniștită, beneficiind de afecțiunea și grija constantă a celor dragi, exact ceea ce specialiștii recomandă în astfel de situații delicate.
Psihologul Keren Rosner subliniază, într-un interviu pentru WOWbiz, că este crucial ca micuța să fie protejată și ghidată astfel încât să poată înțelege, într-un mod adaptat vârstei sale, ceea ce i s-a întâmplat. „Este foarte important să fie protejat și ghidat, astfel încât el să interiorizeze ceea ce s-a întâmplat dar într-o formă mai suportabilă de el, într-o formă pe care să o accepte”, explică specialistul.
La această vârstă, copilul nu poate înțelege pe deplin conceptul de moarte, însă simte absența și schimbarea mediului său. „Sigur copilul întreabă și îi duce dorul mamei, dar trebuie pe cât posibil suplinită atenția și iubirea de ceilalți adulți.”
Psihologul precizează că explicațiile oferite trebuie să combine realitatea cu povești adaptate, menite să aducă liniște și să întărească copilul: „De obicei copiilor li se spun anumite lucruri care să-i liniștească și care să-i întărească. Sigur că nu se vorbește direct despre moarte, ci că mama este într-un loc unde păstrează legătura cu tine, are grijă de tine, se gândește la tine. Povești de acest gen.”
Rolul adulților este esențial în adaptarea răspunsurilor în funcție de întrebările și preocupările specifice ale copilului, pentru ca acesta să poată procesa durerea într-un mod accesibil și suportabil.
Imaginile cu fetița în brațele prietenilor ei, privind cu ochii mari și zâmbind timid, au emoționat profund pe cei care le-au văzut. Nu pentru că plângea, ci pentru că, pentru o clipă, a reușit să se comporte ca orice copil normal, departe de trauma prin care a trecut.
Înconjurată de iubirea bunicilor și a prietenilor, micuța are șansa unei vindecări lente, dar posibile. O îmbrățișare sinceră, oferită de cei de vârsta ei, poate însemna mai mult decât orice cuvânt, mai ales când lumea adulților pare să se fi prăbușit.