Dana Rogoz s-a întors dintr-o vacanță în Zanzibar pe care a petrecut-o alături de soțul ei, Radu Dragomir, și cei doi copii ai lor, Vlad și Lia. Actrița le-a împărtășit fanilor impresiile cu care a venit din călătorie, dar și ce sfaturi are pentru persoanele care își doresc să ajungă în această destinație.
Dana Rogoz și soțul ei obișnuiesc să călătorească des împreună cu cei doi copii ai lor. Până acum, au fost într-o mulțime de destinații exotice, iar recent au bifat și Zanzibar. După ce s-a întors din escapadă, actrița a ținut să le povestească fanilor cum a fost experiența și ce anume a marcat-o.
„Ieri am ajuns acasă. Pe avion, am încercat să fac în gând o recapitulare a experiențelor trăite, să mă asigur că prind rădăcini mai puternice în memoria mea. A fost foarte frumos și diferit. Tanzania, respectiv Zanzibar (căci doar atât am vizitat din această țară), nu cred că e o destinație potrivită oricui. M-am gândit la asta și când citeam mesajele primite la postarea din Stone Town. „Ce jeg!”, „Îngrozitor”, „N-aș merge acolo nici plătită”. Da, cred că mai bine unii nu ar trebui să aleagă Zanzibar ca destinație de vacanță, mai ales dacă până la acel moment nu au vizitat decât Europa. Și asta pentru că Tanzania este una dintre cele mai sărace țări din lume. Vezi asta în mod evident când te plimbi cu mașina prin insulă, așa cum am făcut-o noi. Bine, poți rămâne exclusiv în resort, unde e confort, iar plaja și oceanul sunt un vis! Dar nu e genul nostru de vacanță.”
Dana Rogoz a mai vorbit și despre unele aspecte pe care, probabil, unii nu le știau despre destinația aceasta. Pentru actriță, impactul cultural nu a fost atât de mare, având în vedere că de-a lungul anilor a vizitat o mulțime de locuri și a încercat tot soiul de experiențe.
„Culmea e, chiar dacă pare greu de crezut, că eu nu văd mizerie când mă uit la fotografiile din Stone Town (un sit Unesco, apropo). Nu asta îmi trasmit. Poate că dacă aș fi ajuns prima oară în Zanzibar acum 20 de ani, aș fi fost șocată. Dar călătorind mult în acești 20 de ani, inclusiv prin alte țări sărace precum India sau Cambodgia, am început să văd și să simt altfel lucrurile. Chiar încercam să îi explic lui Vlad că eu cred că, în timp, călătorului i se dezvoltă un al 6-lea simț. Un simț care trece dincolo de „vai, ce mizerie” și care începe chiar să fie atras de… diversitate. De ce experiență nouă îi poate aduce o călătorie, ce lecții de viață. Mare parte dintre acești oameni trăiesc cu 50$ pe luna, știind că pe o insula privată, pe care o zăresc zi de zi, există hoteluri la care unii turiști plătesc 2000$ pe noapte. E o informație pe care am primit-o chiar de la un localnic. Mă gândeam cum privește el insula aia ca pe o altă planetă, dintr-o altă galaxie. Nu ne naștem cu aceleași șanse. Uneori uităm cât de norocoși suntem că avem acces la educație sau la un tratament medical. Dar apoi îi vezi cum râd când se aruncă îmbrăcați în apă, cu câtă bucurie dansează sau joacă fotbal. Și asta e doar una dintre lecțiile pe care le primește călătorul cu al 6 lea simț.”