Maria Piloiu are 26 de ani și combină cu pasiune două meserii: dimineața e învățătoare la școala din satul Apoș, iar în restul zilei lucrează ca ciobăniță în ferma familiei, împreună cu fratele ei. Cu două facultăți absolvite – Litere și Științe Agricole –, Maria își împarte timpul între aceste profesii, păstrând vie tradiția oieritului transmisă de bunici.
Locul în care se simte cel mai bine este satul natal, înconjurat de natură și animale. Pentru Maria, ferma familiei înseamnă mult mai mult decât o sursă de venit – este o parte importantă din identitatea ei. Deși tânăra nu are decât 26 de ani, nu își imaginează un viitor decât aici, printre oi și dealurile din jur.
„Mă umplu cu energie de la școală și merg la fermă să mă descarc și să fac un schimb de energie”, spune Maria Piloiu pentru sursa SKD.ro.
Ziua îi începe devreme, la catedră, unde îi învață pe copii să descopere lumea cărților și să îndrăgească școala. După-amiaza și serile le petrece la fermă, alături de fratele și părinții săi, având în grijă o turmă de peste 700 de oi. Maria se mândrește să fie „băciță” și spune că munceste cot la cot cu familia, fiind conștientă că în spatele diplomelor trebuie să stea o muncă susținută.
Este modestă, evită etichetele și consideră că o viață simplă, trăită la țară, în mijlocul animalelor, e cea care o împlinește.
Fratele Mariei, Călin Piloiu, este și el absolvent al Facultății de Științe Agricole și urmează un masterat. Deși este tânăr și educat, nu evită munca fizică și petrece mult timp pe tractor sau în saivan. Împreună cu sora sa, apostează pe modernizarea fermei, folosind tehnologii noi pentru a eficientiza activitatea.
Cu ajutorul fondurilor europene, familia a reușit să își achiziționeze utilajele necesare, deși a fost nevoie de timp pentru a convinge părinții să adopte schimbările. „Tot ce facem, facem pentru că așa simțim, nu pentru că ne obligă cineva. Ne construim viitorul bazându-ne pe principii sănătoase și munca în familie”, afirmă Călin.
Viața la țară, printre câmpurile întinse și dealurile încărcate de animale, este pentru ei singura opțiune. În ciuda eforturilor, consideră că aici se simt liberi și împliniți, legătura cu pământul și animalele oferindu-le un sens aparte.