Personajul central al sărbătorilor de iarnă, așa cum este perceput astăzi, nu este o invenție recentă de marketing, ci rezultatul unei istorii complexe de peste un mileniu. De la un simbol al excesului în Anglia medievală la protectorul copiilor din prezent, figura Moșului s-a transformat constant sub influența credinței și a culturii urbane.
Ceea ce astăzi pare o figură unitară este, de fapt, o suprapunere de reprezentări istorice. Sub nume precum Moș Crăciun, Father Christmas sau Santa Claus, personajul nu a fost dintotdeauna asociat cu darurile sau inocența. Inițial, acesta funcționa ca un simbol al libertăților specifice carnavalului și al unei lumi întoarse pe dos.
În Anglia medievală, „Father Christmas” era o alegorie a petrecerilor și a suspendării normelor sociale, fără o legătură directă cu cei mici. Contextul politic al Războiului Civil Englez a transformat această figură într-un simbol al vechii ordini, fiind chiar interzisă de Parlament în 1647. Deși a revenit după 1660, a rămas mult timp o figură secundară, asociată divertismentului pentru adulți.
Pe continentul european, tradiția s-a dezvoltat în jurul Sfântului Nicolae, episcopul venerat pentru actele sale de caritate. În Țările de Jos, personajul „Sinterklaas” a devenit central pentru copii, având un rol educativ, iar aceste obiceiuri au supraviețuit în cultura populară chiar și după Reforma protestantă.
Tranziția decisivă către imaginea modernă a avut loc în New York-ul secolului al XIX-lea. Poemul „A Visit from St Nicholas” (1823) a definit mitologia actuală: sania, renii zburători și sosirea în Ajunul Crăciunului. Ulterior, ilustratorul Thomas Nast a completat acest portret, adăugând costumul roșu și atelierul de la Polul Nord, transformând un sfânt religios într-un personaj laic.
Deși există percepția că imaginea modernă a fost creată de Coca-Cola, compania a intervenit abia în anii 1930, când personajul era deja format. Ilustratorul Haddon Sundblom a preluat imaginea existentă a bătrânului jovial și a standardizat-o prin campanii publicitare. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, personajul preluase deja funcția de a aduce daruri copiilor, fuzionând tradițiile europene cu cele americane.