Dupa pierderea unei persoane dragi, familia trece printr-o perioada grea, iar in traditia ortodoxa pomenirea celui adormit continua si dupa inmormantare. Printre cele mai cunoscute momente sunt pomenirile de la 3 zile, 9 zile si 40 de zile, cand rudele merg la biserica, se roaga si impart alimente pentru sufletul celui plecat dintre cei vii.
In multe familii din Romania, aceste pomeniri sunt respectate din generatie in generatie. Exista insa o diferenta importanta intre ceea ce tine de randuiala religioasa si obiceiurile populare, care pot varia considerabil de la o regiune la alta.
Pomenirea de la trei zile are o semnificatie aparte in traditia crestin-ortodoxa, fiind pusa in legatura cu Invierea Mantuitorului Iisus Hristos a treia zi.
In functie de momentul inmormantarii si de randuiala stabilita impreuna cu preotul, pomenirea poate fi legata de slujba inmormantarii sau organizata potrivit obiceiului locului.
Nu exista o lista universala de alimente pe care fiecare familie este obligata sa o respecte. In mod traditional, insa, se pregatesc alimente care sunt binecuvantate si apoi impartite celor prezenti sau persoanelor nevoiase.
In functie de zona si de posibilitatile familiei, se pot pregati:
Importanta nu este cantitatea si nici valoarea celor impartite. Pomana este un act de milostenie facut in memoria celui adormit.
La noua zile de la moarte se face o noua pomenire a celui adormit. In traditia ortodoxa, cifra noua este asociata si cu cele noua cete ingeresti.
Familia poate merge la biserica pentru parastas, ducand coliva, colac si cele necesare slujbei, dupa indrumarea preotului.
In multe zone ale tarii se pregatesc pachete pentru cei care participa la pomenire sau pentru persoane carora familia doreste sa le ofere de pomana.
Acestea pot contine:
Daca pomenirea cade intr-o perioada de post, familiile aleg de regula preparate de post, tinand cont de calendarul bisericesc si de indrumarea preotului.
Parastasul de 40 de zile are o importanta deosebita in traditia ortodoxa si este una dintre pomenirile respectate cu multa grija de familiile romanesti.
In limbaj popular, oamenii mai spun si ca se face „sarindarul” sau „pomenirea de sase saptamani”, desi obiceiurile si modul de calcul pot diferi. Pentru stabilirea exacta a zilei, cel mai sigur este ca familia sa discute cu preotul parohiei.
In numeroase zone, masa sau pachetele pregatite pentru aceasta pomenire sunt mai consistente decat la pomenirile anterioare.
Se pot imparti:
In unele localitati exista obiceiul de a oferi si anumite obiecte de uz casnic sau personal, insa acestea tin mai ales de traditia locala si nu reprezinta o obligatie generala a Bisericii.
In unele zone din Romania se pastreaza obiceiul de a imparti haine, prosoape, vesela, cani, paturi sau alte obiecte la pomenirea de 40 de zile.
Unele familii aleg obiecte noi, iar altele ofera lucruri care pot fi de folos unei persoane nevoiase.
Din punct de vedere religios, esentiala este milostenia facuta cu sinceritate, nu respectarea unei liste costisitoare de obiecte.
Nu. Pomenirea nu ar trebui transformata intr-o povara financiara pentru familie.
O familie care nu isi permite o masa mare poate imparti cateva pachete simple. Milostenia nu se masoara in numarul farfuriilor, al prosoapelor sau al alimentelor cumparate.
Este mai important ca ajutorul sa ajunga la cineva care are intr-adevar nevoie de el.
Coliva este nelipsita de la multe parastase ortodoxe. Graul folosit la prepararea ei are o puternica simbolistica crestina, fiind legat de moarte si inviere.
De aceea, coliva nu trebuie privita doar ca un preparat oferit participantilor, ci ca un element cu semnificatie religioasa in cadrul pomenirii.
Lumanarea este un alt element prezent la slujbele de pomenire. In traditia crestina, lumina are o semnificatie profunda si este asociata cu Hristos si cu nadejdea vietii vesnice.
In unele zone, lumanarile sunt oferite impreuna cu alimentele sau colacii, insa modul concret in care se procedeaza difera in functie de traditia locala.
In traditia populara romaneasca este raspandita formula „De sufletul lui…” sau „De sufletul ei…”, urmata uneori de numele persoanei pomenite.
Cel care primeste poate raspunde simplu: „Bogdaproste” sau „Dumnezeu sa-l/o ierte”.
Pentru ca traditiile difera mult intre Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania si celelalte regiuni ale tarii, familia nu ar trebui sa se ingrijoreze daca aude variante diferite despre ceea ce „trebuie” impartit.
Inainte de pomenire este bine sa intrebati preotul:
In traditia ortodoxa, pomenirea nu inseamna intrecere intre familii si nici obligatia de a pregati mese costisitoare. Rugaciunea, pomenirea la biserica si milostenia facuta in memoria celui adormit sunt lucrurile carora li se acorda cea mai mare importanta.
De aceea, daca familia nu are posibilitati materiale, poate face o pomenire simpla, fara sentimentul ca ar incalca o regula pentru ca nu a cumparat suficiente alimente sau obiecte.
Randuiala pomenirilor nu se incheie la 40 de zile. In traditia ortodoxa exista si alte momente de pomenire a celor adormiti, inclusiv la anumite intervale dupa moarte si la implinirea unui an.
Exista, de asemenea, zile speciale de pomenire a mortilor de-a lungul anului bisericesc.
Calendarul concret al parastaselor este bine sa fie stabilit impreuna cu preotul, deoarece anumite zile si perioade liturgice au randuieli speciale.