Pe 5 noiembrie 2025, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia, doi martiri care au trăit în timpul împăratului Dioclețian și care au rămas în istorie pentru credința lor neclintită în Hristos. Această zi este marcată de o rugăciune specială, menită să ajute credincioșii să depășească necazurile și obstacolele vieții.
Sfinții Galaction și Epistimia sunt comemorați anual pe 5 noiembrie în calendarul ortodox. Galaction s-a născut într-o familie păgână din cetatea Emesa, Fenicia, tatăl său fiind un om bogat, iar mama, fiica unui conducător local pe nume Memnont. După o perioadă lungă în care mama sa nu putea avea copii, aceasta a apelat la doctori și vrăjitori, fără succes.
Schimbarea a venit odată cu vizita unui bătrân pe nume Onufrie, care propovăduia cuvântul Domnului. Femeia l-a primit în casă și i-a mărturisit dorința sa arzătoare de a avea un copil. Onufrie i-a vorbit despre Hristos și milostivirea Sa, iar mama Sfântului Galaction s-a botezat. Ulterior, ea a născut un fiu, iar și soțul său a primit Sfântul Botez, crescându-l pe Galaction în credința creștină și oferindu-i o educație aleasă.
La vârsta de 24 de ani, Galaction a rămas orfan de mamă, fiind logodit cu Epistimia, o tânără care nu credea în Dumnezeu. Deși logodiți, Galaction nu dorea să înainteze în relație, simțind o chemare spre viața monahală. Presiunile părinților au determinat-o pe Epistimia să creadă că nu este iubită, însă Galaction i-a explicat că se va căsători cu ea doar dacă va renunța la credința păgână și se va închina Domnului.
Epistimia a acceptat să fie botezată de Galaction, iar cei doi au părăsit orașul pentru a se retrage în două mănăstiri separate din Muntele Publion – una pentru maici și alta pentru călugări. Credința lor puternică le-a adus martiriul în anul 253, conform informațiilor de pe pravila.ro.
Credincioșii sunt îndemnați să rostească o rugăciune specială în cinstea Sfinților Galaction și Epistimia, care să le aducă ajutor în lupta cu greutățile vieții. Rugăciunea amintește că aceștia sunt „flori curate culese de pe câmpul luptei duhovnicești” și cere mijlocirea lor pentru a primi harul divin.
Se subliniază faptul că Sfântul Galaction a fost „rod binecuvântat de Dumnezeu” și a botezat-o pe logodnica sa, după care au ales să-și dedice viața slujirii lui Dumnezeu, murind pentru credință și înviind cu Hristos.
În încheiere, rugăciunea solicită ca și cei care o rostesc să înflorească spiritual, să se apropie de Lumina divină și să fie izbăviți de păcate și patimi, urmând cu credință calea Fiului lui Dumnezeu, „a Căruia este Slava, împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.”