Calendarul creștin-ortodox marchează, pe data de 14 iulie, prăznuirea Sfântului Apostol Achila și a Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul, conform informațiilor publicate de România TV.
Viața și activitatea Sfântului Apostol Achila: Sfântul Achila, originar din Pont, a locuit în Italia alături de soția sa, Priscila, înainte de a deveni creștin. Ulterior, acesta a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel, fiind hirotonit episcop. Din cauza edictului împăratului Claudiu din anul 49, care îi viza pe iudei, cei doi soți s-au refugiat la Corint. Au desfășurat o activitate misionară intensă alături de Apostolul Pavel, călătorind spre Siria și Efes.
În Epistola către Romani, Sfântul Pavel îi menționează ca fiind „împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus” și aduce mulțumire pentru devotamentul lor. După moartea împăratului Claudiu, s-au întors la Roma, apoi au revenit în Efes, activând alături de Sfântul Apostol Timotei. Sfântul Achila a sfârșit mucenicește pentru credința sa. Deși pe 13 februarie este prăznuit alături de soția sa, 14 iulie este ziua în care este sărbătorit singur.
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul: Născut în 1749 în Naxos, Sfântul Nicodim este o figură erudită a ortodoxiei. A intrat în monahism la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos la 26 de ani. A colaborat cu Sfântul Macarie din Corint la editarea „Filocaliei”, dar a scris și lucrări precum „Everghetinos”, „Tratatul despre Sfânta Împărtășanie” și „Pidalion”.
Un episod important din viața sa a fost tentativa de a ajunge în Moldova pentru a se alătura obștii Sfântului Paisie de la Neamț, însă a fost oprit de o furtună pe mare, interpretând acest fapt ca pe o voință divină. S-a stabilit la o chilie, dedicându-se rugăciunii. Retras pe o insulă de lângă Eubeea în 1782, a scris capodopera „Paza celor cinci simțiri”. A trecut la cele veșnice la 14 iulie 1809 și a fost canonizat în anul 1955.
Credincioșii care trec prin suferințe pot rosti rugăciunea pentru răbdare: „O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceți asemenea Domnului meu Iisus, Cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viață a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferințe pentru mărirea Ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorința de a suferi chinuri mai mari! Amin”.
De asemenea, este rânduită și rugăciunea pentru neamul românesc, în care se cere mijlocirea Sfântului Nicodim: „O, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodime, care mult doreai odinioară ca să mergi la noi în tară și să petreci în obștea cuviosului Paisie de la Neamț, adu-ți aminte astăzi de scumpa noastră tară, cercetez-o cu duhul dintre înălțime! Fiii duhovnicești ai cuviosului Paisie nu mai au loc azi în România, întreaga tară s-a prefăcut într-o obște care luptă cu Dumnezeu și aleargă către rău! Tu, care ești neîntrecut la sfătuire și prea dulce la vorbire, vorbește și acum tainic, la inima păstorilor duhovnicești ca să nu mai facă tovărășie cu stăpânirea întunericului, să nu mai facă slujnica pe „Mireasa lui Hristos”, care este Biserica. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului, alături de Îngerii păzitori și de Sfinții toți. Amin”.