Când eram mic, îmi plăcea mult cum făcea bunica piftia, iar mereu ascultam sfaturile ei învățate. Ea m-a învățat să fac o piftie autentică, nu doar o supă fără gust! Folosesc mereu această rețetă într-o oală de 12 litri.
Rețeta Piftiei Bunicuței
Pentru o gelatină bună, cumpăr picioare de vită și/sau de porc. Odată am încercat cu un cap întreg de porc, sau poți folosi și coada de vită.
Pentru a obține o consistență potrivită, adaug trei pulpe mari de curcan sau o bucată de carne de porc.
Pentru a face supa de piftie, pun picioarele de porc în apă și le las să fiarbă bine. Îndepărtez spuma, apoi le las să fiarbă la foc mic timp de 4-5 ore, adăugând și câțiva morcovi întregi și ceapă în coajă.
Aproape de final, scoț morcovul și ceapa din supă. Apoi, adaug sare, boabe de piper și frunze de dafin pentru a intensifica gustul.
După ce am adus supa la clocot, o las la fiert la foc mic, acoperind-o cu un capac, pentru câteva ore. Folosesc un aragaz bun și o oală cu fund gros, lăsând totul să fiarbă în jur de 6-8 ore, la un foc foarte lent.
Când timpul a expirat, opresc aragazul și scot carnea și oasele. Le pun într-un bol pentru a se răci și a le separa.
Apoi, adaugăm bucățile de carne tăiate și usturoiul ras în castroane sau caserole. Turnăm peste ele supa strecurată, amestecăm bine și punem totul la rece pentru a se întări.
Nu îndepărtez grăsimea imediat; o fac doar înainte de a mânca. Acum, se va solidifica la suprafață și va “sigila” piftia, menținându-i prospețimea.
Acestea sunt toate înțelepciunile pe care le-am învățat de la bunica mea și gustul autentic al piftiei din copilărie pe care-l port cu mine și astăzi. Bunica, desigur, folosea cuptorul cu lemne pentru a găti piftia, dar din păcate, acum nu am acest lux.
Gătiți cu bucurie și sper că totul vă iese delicios! Poftă bună!
