Sâmbăta Morților, cunoscută în popor și ca Moșii de vară, va fi sărbătorită anul viitor, pe 7 iunie 2025, cu o zi înainte de Rusalii. Această zi este una dintre cele mai importante pentru credincioșii ortodocși, dedicată pomenirii celor decedați, fiind marcată prin tradiții și ritualuri specifice menite să onoreze memoria strămoșilor și să le aducă mângâiere sufletelor lor.
Credința populară afirmă că în această zi sufletele celor adormiți se întorc printre cei vii pentru a primi rugăciuni, lumină și daruri. Este considerată ultima zi de pomenire înainte de Pogorârea Sfântului Duh, moment în care „cerurile se închid”, iar rugăciunile nu mai pot ajunge la cei trecuți în neființă decât printr-o altă rânduială specială.
Moșii sunt văzuți ca strămoșii care revin pentru a fi mângâiați prin acte de milostenie. În acest sens, credincioșii obișnuiesc să ducă la biserică ofrande și să ofere pomană celor nevoiași „de sufletul celor adormiți”, respectând astfel tradiția.
Pomana oferită de Moșii de vară urmează anumite reguli stricte: mâncarea gătită se dă în vase de lut, porțelan sau sticlă, cum sunt străchini, castroane sau blide, însoțite de o lumânare aprinsă și un ștergar curat. Recipientele rămân în posesia celor care primesc pomana.
Printre alimentele tradiționale se numără coliva, colacii și vinul roșu, toate cu o puternică simbolistică ce evocă jertfa, comuniunea și sângele Mântuitorului. De asemenea, se oferă sarmale, orez cu lapte, ciorbă și alte preparate calde, alături de fructe de sezon, în special cireșe și vișine.
Un alt element important este apa rece, oferită în sticle sau căni curate, deoarece se spune că „adduce răcoare sufletelor celor din lumea de dincolo”. Toate aceste daruri trebuie oferite cu smerenie, din inimă și fără ostentație.
„Pomana făcută cu aroganță” este considerată păcat, iar sensul profund al sărbătorii se pierde dacă gestul nu este sincer.
O altă practică esențială este participarea la Sfânta Liturghie și la Parastas, unde credincioșii aduc colivă, colaci și pomelnice. În cadrul pomenirii sunt incluși nu doar cei apropiați, ci „întreg neamul: părinți, bunici, străbunici”.
În ziua Moșilor de vară nu se fac treburi gospodărești: nu se spală, nu se coase și nu se mătură, toate pregătirile trebuind să fie finalizate în ajun. Ziua este dedicată liniștii, rugăciunii și faptelor de milostenie.
Un alt obicei important este aprinderea lumânărilor și tămâierea mormintelor. Credincioșii care pot merg la cimitir, unde curăță locurile de veci, aduc flori, aprind lumânări și tămâiază mormintele.
„Rugăciunile rostite acolo au o putere specială.”
În situația în care nu se poate ajunge la cimitir, este recomandat să se aprindă o lumânare acasă, lângă o icoană sau o fotografie, cu gând curat către persoana adormită.
Tradiția impune onorarea oricărei cereri de pomană, conform credinței populare:
„Se împarte fără să refuzi”
Dacă cineva cere ceva „de sufletul cuiva”, datoria este să i se ofere. Refuzul este considerat a aduce tristețe sufletului pomenit, care rămâne nemângâiat. Pomana este astfel văzută ca un act de iubire și credință, nu doar ca o simplă milostenie.
Se interzic petrecerile și muzica tare în această zi, care este dedicată reculegerii, nu distracției.
„Râsul și gălăgia alungă sufletele”, spun bătrânii.
O veselie excesivă este considerată o lipsă de respect și poate aduce necazuri în familie.
De asemenea, mâncarea rămasă nu trebuie aruncată la gunoi. Aruncarea resturilor este văzută ca o risipire a binecuvântării. Ce rămâne trebuie păstrat cu grijă, oferit altora sau consumat cu respect.
Este absolut interzisă certarea, blestemele și vorbele grele în această zi.
„Cei care se ceartă în această zi, tulbură și lumea de dincolo.”
Spiritul celor adormiți este considerat aproape și receptiv la orice neliniște sau tulburare. De aceea, se recomandă pace, liniște și evlavie atât în gând, cât și în faptă.
Moșii de vară, care în 2025 vor fi marcați pe 7 iunie, reprezintă mai mult decât o simplă pomenire. Este o legătură profundă între cei vii și cei plecați, realizată prin colivă, lumânări aprinse, daruri și rugăciuni curate.
Toate aceste gesturi trebuie să fie făcute cu sinceritate, fără grabă și fără mândrie, respectând rânduiala străveche și păstrând vie credința transmisă din generație în generație.