Biserica Ortodoxă îl pomenește marți, 17 noiembrie 2026, pe Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcop al Neocezareei recunoscut pentru minunile sale și pentru rolul avut în răspândirea creștinismului, informează Kanal D. În această zi, credincioșii au posibilitatea să rostească o rugăciune dedicată sfântului.
Potrivit datelor citate de sursa menționată de pe crestinortodox.ro, Sfântul Grigorie Taumaturgul a provenit dintr-o familie păgână din Nicsar, oraș situat pe teritoriul actual al Turciei.
Acesta a urmat studii de retorică, limbă latină și drept în localitatea natală, devenind ulterior ucenic al lui Origen. După ce s-a convertit la creștinism și a primit botezul, numele său de Teodor a fost schimbat în Grigorie, fiind apoi hirotonit episcop al Neocezareei Pontului de către Phaedimus, episcopul de Amasea.
De-a lungul activității sale, Sfântul Grigorie s-a opus unor erezii ale vremii, precum sabelianismul și triteismul. Totodată, el a luat parte la Sinodul de la Antiohia din anul 265, întrunire în cadrul căreia a fost condamnat Pavel de Samosata.
Datorită vieții sale duhovnicești și a minunilor pe care le-a săvârșit, i-a fost atribuit numele de Taumaturgul, termen care se traduce prin „făcătorul de minuni”.
Relatările bisericești arată că, la momentul numirii sale ca episcop al Neocezareei, comunitatea locală număra doar 17 creștini. În urma misiunii sale, aproape întreaga populație a orașului a fost adusă la credința creștină.
Sfântului Grigorie Taumaturgul îi sunt atribuite mai multe scrieri teologice, printre care se numără „Cuvânt de mulțumire către Origen”, „Simbolul de credință”, „Despre nepătimirea și pătimirea lui Dumnezeu” și „Epistola canonică”.
Momentul exact al morții sale nu este stabilit cu certitudine, fiind indicați anii 270 sau 271. Potrivit tradiției, înainte de a trece la cele veșnice, acesta ar fi rostit următoarele cuvinte:
„Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creștini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâția necredincioși rămân, câți credincioși am aflat întâi!”
În aceeași zi de 17 noiembrie, calendarul ortodox îl consemnează și pe Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul, născut în Armenia în anul 810. Acesta a îmbrățișat viața monahală încă din tinerețe, la Constantinopol, unde s-a ocupat cu pictarea icoanelor.
În perioada domniei împăratului Teofil, un adversar al cinstirii icoanelor, Sfântul Lazăr a fost supus torturilor și întemnițat pentru refuzul de a le distruge. Eliberarea sa a avut loc cu sprijinul împărătesei Teodora, fiind trimis ulterior la o mănăstire situată pe țărmul asiatic al Bosforului.
Odată cu restabilirea cultului icoanelor, Sfântul Lazăr a executat în mozaic icoana Mântuitorului Hristos de la Poarta de Bronz a palatului imperial. El a murit în anul 867 și a fost înmormântat la Mănăstirea „Sfântul Evandru” din Galata.
Pentru cinstirea Sfântului Grigorie Taumaturgul, credincioșii pot rosti pe 17 noiembrie următoarea rugăciune:
„Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate. Amin.”
Pe lângă acești sfinți, Biserica Ortodoxă îi mai pomenește pe 17 noiembrie pe Sfântul Cuvios și Mărturisitor Lazăr Zugravul, pe Sfântul Cuvios Zaharia Ciobotarul și pe Ioan, pe Sfântul Cuvios Longhin, pe Sfântul Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, precum și pe Sfântul Cuvios Iustin și pe Sfântul Cuvios Ghenadie.