Credincioșii ortodocși îi cinstesc pe 25 septembrie 2026 pe Sfânta Cuvioasă Eufrosina și pe Sfântul Serghie de Radonej, două personalități emblematice ale monahismului creștin, recunoscute pentru viața lor de rugăciune, asceză și smerenie.

Conform datelor consemnate de publicația Redacția.ro, Sfânta Cuvioasă Eufrosina s-a născut în Alexandria în cursul secolului al V-lea, în perioada în care Imperiul era condus de Teodosie cel Mic. Venirea sa pe lume a reprezentat răspunsul la rugăciunile stăruitoare ale părinților săi. Rămasă fără mamă la vârsta de 12 ani, copila a fost crescută de tatăl ei, Pafnutie.

La împlinirea vârstei de 18 ani, deși părintele său dorea să îi rânduiască o căsătorie, tânăra a ales să își consacre întreaga existență lui Dumnezeu. Pentru a evita planurile lumești, ea a părăsit în secret căminul părintesc, s-a îmbrăcat în straie bărbătești și a intrat într-o mănăstire de călugări sub identitatea monahului Smaragd. Acolo a fost primită de stareț și încredințată părintelui Agapit spre îndrumare.

Timp de 38 de ani, Sfânta Eufrosina a trăit în comunitatea monahală fără ca identitatea ei reală de femeie să fie descoperită de ceilalți călugări, ducând o existență marcată de nevoințe aspre și rugăciune.

În tot acest interval, tatăl său a continuat să sufere profund din cauza dispariției sale. Căutând mângâiere sufletească, Pafnutie a mers tocmai la mănăstirea în care trăia fiica sa. Starețul l-a trimis chiar la monahul Smaragd pentru povățuire. Deși tatăl nu și-a dat seama cu cine vorbește, Eufrosina l-a recunoscut pe loc, l-a îmbărbătat, i-a transmis că își va revedea copilul și i-a cerut să revină peste trei zile.

Aflată pe patul de moarte la întoarcerea părintelui său, sfânta i-a mărturisit adevărata identitate. Zdruncinat de această descoperire, după trecerea la cele veșnice a Eufrosinei, Pafnutie a decis să îmbrace la rândul său haina monahală și a rămas în acel așezământ până la sfârșitul vieții.

În aceeași zi de 25 septembrie, Biserica îl pomenește și pe Sfântul Serghie de Radonej, născut la 3 mai 1313 și decedat la 25 septembrie 1391, la vârsta de 78 de ani.

Considerat una dintre cele mai importante figuri ale spiritualității ortodoxe ruse, Sfântul Serghie este cel care a revigorat tradiția isihastă și asceza monahală în Rusia. Numele său este strâns legat de Lavra Sfânta Treime, situată la nord de Moscova, un reper esențial al vieții duhovnicești răsăritene.

Calendarul liturgic al zilei îi mai menționează pe Sfântul Mucenic Pafnutie Egipteanul, pe Sfântul Pafnutie anahoretul, dar și pe Sfinții Mucenici Pavel și Tatis, împreună cu copiii lor.

Credincioșii au rânduiala de a rosti o rugăciune adresată ocrotirii familiei și întăririi sufletești:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cunoști gândurile, durerile și nădejdile fiecăruia dintre noi, caută cu milă spre casa și familia mea.

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Eufrosina și ale Sfântului Serghie de Radonej, dă-mi putere să nu-mi pierd credința atunci când încercările devin grele și luminează-mi mintea pentru a alege calea cea dreaptă.

Păzește-i pe cei pe care îi iubesc, dăruiește sănătate celor bolnavi, mângâiere celor întristați, speranță celor deznădăjduiți și pace celor care poartă neliniște în suflet.

Îndepărtează din casa noastră vrajba, frica și răutatea și ajută-ne să trăim în înțelegere, iubire și iertare.

Dă-mi răbdare atunci când nu primesc imediat ceea ce cer și înțelepciune pentru a înțelege ceea ce este cu adevărat de folos sufletului meu.

Ocrotește-mi familia în această zi și în toate zilele vieții noastre. Întărește-ne în credință și nu ne lăsa singuri în ceasurile grele.

Iar când sufletul meu este tulburat, adu-mi aminte că nicio încercare nu trebuie să mă despartă de nădejde, de rugăciune și de dragostea pentru cei din jur.

Amin.