Un caz medical excepțional a avut loc în Italia, unde Jiri Marzi, un tânăr de 18 ani, a supraviețuit unei hipotermii severe suferite în timpul unei curse montane. Medicii din Bergamo consideră salvarea sa un adevărat miracol, notează bergamo.corriere.it.
„Era practic mort. Nu avea puls, nu respira, iar temperatura corpului ajunsese la 21 de grade”, a declarat Luca Lorini, șeful secției de terapie intensivă de la spitalul Papa Giovanni din Bergamo. Tânărul se afla marți, 2 decembrie, alături de medic, relatând experiența revenirii la viață.
Incidentul s-a petrecut în timpul competiției Marathon Trail Lago di Como. Din cauza ploii și a modificării traseului, tânărul s-a rătăcit. Echipat sumar, doar în pantaloni scurți și tricou, Jiri a ajuns la o altitudine unde temperatura era de doar 5 grade, fiind ud complet.
„Am simțit că nu mai pot. Nu puteam nici măcar să iau telefonul în mână, degetele erau înghețate. Mi-am spus că asta e situația și am încercat să rămân lucid. Pe final nu-mi mai amintesc nimic”, a povestit tânărul.
Inima băiatului s-a oprit când temperatura corpului a scăzut la aproximativ 28 de grade. Metabolismul i-a încetinit cu aproape 80%, fapt care, paradoxal, a contribuit la supraviețuirea sa. Organizatorii au demarat căutările când au observat că nu a ajuns la punctul de control. La momentul găsirii, temperatura sa era de 21 de grade, fiind în stop cardiac de 90 de minute.
Transportat de urgență cu elicopterul la Bergamo în 20 de minute, medicii l-au conectat rapid, în doar 17 minute, la sistemul ECMO. Acest „plămân artificial” preia sângele, îl oxigenează și îl reintroduce în corp. A urmat o perioadă critică: șase zile conectat la aparate, nouă zile la terapie intensivă, două săptămâni în salon și o lună de recuperare.
„Când m-am trezit, primul lucru pe care mi-l amintesc e vocea mamei. Apoi am întrebat dacă am primit măcar medalia”, a spus Jiri, care vede totul ca pe „un miracol”. Elev la liceul de muzică și pianist, tânărul a revenit la școală fără sechele majore, având doar o ușoară amorțeală la vârfurile unor degete.
Dr. Lorini a explicat că astfel de intervenții au loc de aproximativ două ori pe an: „Vârsta și condiția fizică l-au ajutat enorm, dar decisiv a fost faptul că salvatorii au știut ce au de făcut. Antrenăm echipele constant pentru astfel de urgențe”.
„Să vezi azi, sănătos și zâmbind, pe cineva pe care l-ai avut în față fără puls… este o senzație pe care nici cel mai mare salariu din lume n-o poate egala”, a conchis medicul.