Biserica Ortodoxă îl pomenește marți, 17 noiembrie 2026, pe Sfântul Grigorie Taumaturgul, recunoscut pentru minunile pe care le-a săvârșit și pentru rolul său în răspândirea creștinismului. Acesta a fost episcop al Neocezareei și a reușit să atragă numeroși oameni la credința creștină, ziua fiind prilej pentru credincioși să rostească o rugăciune dedicată sfântului.
Potrivit crestinortodox.ro, Sfântul Grigorie Taumaturgul provenea dintr-o familie păgână din Nicsar, localitate situată pe teritoriul actual al Turciei. În orașul natal a studiat retorica, limba latină și dreptul, iar ulterior a devenit ucenic al lui Origen.
După ce s-a convertit la creștinism, a primit la botez numele Grigorie, în locul celui de Teodor. Mai târziu, a fost hirotonit episcop al Neocezareei Pontului de către Phaedimus, episcopul de Amasea.
Sfântul Grigorie a combătut ereziile din epoca sa, printre care sabelianismul și triteismul, și a luat parte la Sinodul de la Antiohia din anul 265, unde a fost condamnat Pavel de Samosata. Datorită vieții sale duhovnicești și a minunilor săvârșite, a primit supranumele de Taumaturgul, care se traduce prin „făcătorul de minuni”.
Relatările bisericești arată că, în momentul în care a devenit episcop al Neocezareei, în localitate trăiau doar 17 creștini, însă prin activitatea sa aproape întreaga populație s-a convertit la creștinism. Printre lucrările atribuite Sfântului Grigorie Taumaturgul se numără „Cuvânt de mulțumire către Origen”, „Simbolul de credință”, „Despre nepătimirea și pătimirea lui Dumnezeu” și „Epistola canonică”.
Anul exact al trecerii sale la cele veșnice nu este cunoscut cu certitudine, fiind menționați anii 270 sau 271. Înainte de a muri, Sfântul Grigorie ar fi rostit următoarele cuvinte: „Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creștini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâția necredincioși rămân, câți credincioși am aflat întâi!”
În aceeași zi de 17 noiembrie, Biserica îl cinstește și pe Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul, născut în anul 810, în Armenia. Acesta a îmbrățișat de tânăr viața monahală la Constantinopol, unde s-a consacrat pictării icoanelor.
În timpul domniei împăratului Teofil, un opozant al cinstirii icoanelor, Sfântul Lazăr a fost torturat și întemnițat pentru că a refuzat să le distrugă. Ulterior, a fost eliberat cu sprijinul împărătesei Teodora și trimis la o mănăstire de pe țărmul asiatic al Bosforului.
După ce cultul icoanelor a fost restabilit, Sfântul Lazăr a realizat în mozaic icoana Mântuitorului Hristos de la Poarta de Bronz a palatului imperial. A trecut la cele veșnice în anul 867 și a fost înmormântat la Mănăstirea „Sfântul Evandru” din Galata.
Credincioșii care vor să îl cinstească pe Sfântul Grigorie Taumaturgul pe 17 noiembrie pot rosti următoarea rugăciune: „Întru rugăciuni priveghind, la lucrările minunilor răbdând, asemenea numire cu îndreptările ai câştigat. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să lumineze sufletele noastre, ca să nu adormim în moarte cu păcate. Amin.”
Tot în această zi, Biserica Ortodoxă îi mai pomenește pe Sfântul Cuvios și Mărturisitor Lazăr Zugravul, pe Sfântul Cuvios Zaharia Ciobotarul și pe Ioan, pe Sfântul Cuvios Longhin, pe Sfântul Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, pe Sfântul Cuvios Iustin și pe Sfântul Cuvios Ghenadie.