Biserica Ortodoxă rânduiește sâmbăta ca zi dedicată memoriei celor trecuți la cele veșnice, amintind de momentul în care Mântuitorul a fost pus în mormânt cu trupul, coborând cu sufletul în iad pentru mântuirea drepților. Această zi precede duminica, sărbătoarea Învierii și simbol al noii creații veșnice. Credincioșii înalță rugăciuni pentru sufletele celor apropiați, păstrând speranța că aceste mijlociri vor aduce alinare la Judecata Universală, ca dovadă de iubire și credință în înviere.
În contextul rânduielilor specifice pentru Moșii de toamnă din 2026, lăcașurile de cult oficiază Sfânta Liturghie, arată datele centralizate de România TV. În timpul Proscomidiei, preotul extrage miride din prescură pentru cei adormiți și le așază lângă Sfântul Agnet, pomenind numele celor trecuți pe pomelnice. Odată cu sfințirea darurilor, aceste firimituri ce reprezintă persoanele pomenite se unesc simbolic cu Trupul lui Hristos pe Sfântul Disc.
Dincolo de milostenia clasică, orice faptă de caritate poate fi dedicată sufletelor celor plecați. Pomenirea continuă presupune includerea lor în rugăciunile zilnice și la slujbe, în timp ce respectul față de înaintași se reflectă în îngrijirea mormintelor și continuarea inițiativelor bune pe care aceștia le-au lăsat în urmă, notează basilica.ro.
Despre legătura spirituală dintre vii și adormiți, Patriarhul Daniel a subliniat importanța gesturilor de cinstire: „Cei adormiți știu ce facem pentru ei și simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări și flori pe mormânt și sărutăm sfânta cruce cu nădejdea învierii celei de obște”.
Cu prilejul Sâmbetei morților, creștinii duc la altar colivă, colaci, sticle cu vin și lumânări, completate adesea cu fructe sau alte preparate, care sunt binecuvântate la finalul slujbei și împărțite celor prezenți. Tradiția include oferirea de pâine, alimente gătite, produse neperisabile, dar și obiecte utile în gospodărie, precum vase ori prosoape, recomandarea fiind ca aceste daruri să ajungă cu prioritate la familiile nevoiașe.
În această zi, creștinii merg la cimitire pentru a curăța locurile de veci, a aprinde candele și a rosti rugăciunea tradițională: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, care ai călcat moartea și pe diavol ai surpat, și ai dăruit viață lumii Tale, însuți Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău (numele) în loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea! Și orice greșeală a săvârșit el cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu Bun și iubitor de oameni, iartă-l! Că nu este om care să fie viu și să nu greșească; numai Tu singur ești fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este adevărul.”