Lacrimi și durere la înmormântarea lui Costeluș de la Clejani. Melodia care a însoțit cortegiul funerar îți dă fiori.
Ziua despărțirii a venit pentru familia lui Costeluș de la Clejani. După zile în care rudele și prietenii s-au adunat la locuința acestuia pentru a-i aduce un ultim omagiu, bărbatul este condus astăzi pe ultimul drum. Cei apropiați s-au strâns pentru a fi alături de familie în aceste momente dureroase.
Numeroși apropiați s-au strâns astăzi la casa lui Costeluș pentru a fi alături de familia îndurerată. În curte au fost pregătite toate cele necesare pentru plecarea spre cimitir, iar florile și fotografiile cu acesta au fost așezate în jurul locuinței. Sicriul alb urma să fie scos din casă, în timp ce rudele și prietenii așteptau în tăcere.
Casa lui Costeluș a fost pregătită pentru ultima plecare. Un covor roșu a fost întins pe aleea de la poartă, iar pe margini au fost amplasați stâlpișori decorativi cu aranjamente florale. Sicriul alb a fost purtat afară, într-un moment de profundă tristețe pentru cei adunați, în timp ce numeroase coroane de flori au fost aduse de familie și prieteni.
Un detaliu care a atras atenția a fost observat și la mașinile celor veniți la înmormântare. Fotografii cu Costeluș de la Clejani au fost așezate pe parbrize, ca semn de doliu și de prețuire pentru cel care și-a găsit astăzi odihna veșnică.
Cortegiul a părăsit locuința și s-a îndreptat către Biserica Sfinții Mihail și Gavril, acolo unde a fost programată ceremonia religioasă. Drumul până la biserică a fost însoțit de o melodie dedicată lui Costeluș, ale cărei versuri au fost inspirate din povestea sa de viață. Piesa amintește de anii petrecuți după gratii, în total 22, de perioada scurtă de libertate de patru ani și de un destin care s-a încheiat mult prea devreme.
„22 de ani petrecuți după zăvor,
4 ani de libertate și apoi iar înapoi în decor.
Ce ironie crudă să aștepți o viață să ieși
și, când ai libertate, să nu apuci să o trăiești.
44 de ani — prea puțini pentru un om,
prea mulți pierduți după gratii,
prea puțini trăiți acasă.
A ieșit să vadă lumea,
să mai prindă un răsărit,
dar viața i-a scris finalul mult prea repede și s-a sfârșit.
Nu judeca după anii petrecuți în închisoare.
Orice om are o poveste, orice om are o rană.
Poate a greșit, a plătit.
Costeluș de la Clejani, odihnește-te în pace!
Acolo unde ai ajuns, nicio poartă nu se mai închide.”
După ceremonia religioasă, cortegiul funerar a continuat drumul către Cimitirul din Clejani. Acolo a avut loc ultimul moment al despărțirii de Costeluș, care a fost înmormântat.