Sindromul piciorului diabetic afectează persoanele diagnosticate cu diabet zaharat, manifestându-se prin apariția leziunilor în talpa piciorului, în special în zonele de presiune. Această afecțiune este periculoasă deoarece, în stadiile incipiente, pacienții nu resimt durere sau disconfort, iar rănile pot trece neobservate. Dacă nu sunt tratate corespunzător, acestea pot evolua spre infecții severe și, în cele din urmă, pot conduce la amputarea membrului afectat.
Hiperglicemia cronică, caracteristică diabetului, afectează nervii și vasele de sânge, reducând circulația sanguină la nivelul picioarelor. Neuropatia diabetică determină pierderea sensibilității, iar ischemia limitează fluxul sanguin periferic, crescând semnificativ riscul de apariție a ulcerelor. Astfel, pacienții pot dezvolta leziuni fără să fie conștienți de acestea.
„Diabetul este o boală parșivă, nu doare, nu curge sânge, nu se întâmplă absolut nimic, dar pe interior distruge absolut orice organ. Nu există organ care să nu fie afectat de hiperglicemie și unul dintre cele mai afectate organe este piciorul. Din punctul de vedere al rănilor de la picior, pacientul cu diabet este un pacient cu nevoi speciale și care are nevoie de ajutor. Un pacient cu diabet are cu 25% un risc mai mare să facă ulcere”, explică specialiștii.
Microangiopatia diabetică afectează capilarele și perfuzia periferică, reducând circulația sângelui în picioare. Aceasta poate conduce la ateroscleroză, calcifieri vasculare și, în final, la cangrenă. Neuropatia se manifestă prin tulburări de sensibilitate, abolirea reflexelor tendinoase și ulcerare a pielii.
Printre cauzele frecvente ale leziunilor se numără încălțămintea strâmtă, unghiile încarnate, leziunile provocate de obiecte de pedichiură și traumatismele termice. Pacienții trebuie să fie atenți la semne precum pielea uscată, caldă, cu bătături sau senzații de arsură, în special pe timpul nopții, dar și la zonele înroșite, mâncărimi sau pielea cu aspect marmorat.
Este recomandată supravegherea atentă a călcâiului, talpii și vârfurilor degetelor, iar în cazul apariției acestor simptome, prezentarea promptă la medicul dermatolog sau internist este esențială.
Persoanele cu diabet trebuie să respecte cu strictețe tratamentul prescris și să mențină glicemia în limite normale printr-o alimentație echilibrată. În cazul diagnosticului de sindrom al piciorului diabetic, orice presiune directă asupra rănii trebuie eliminată, ceea ce poate implica repaus total la pat sau utilizarea unui scaun cu rotile.
Încălțămintea recomandată este lejeră, cu talpă ortopedică, fără cusături care pot irita pielea, și trebuie achiziționată exclusiv din magazine specializate sau farmacii.
Tratamentul ulcerului diabetic începe de regulă sub supravegherea medicului dermatolog și include curățarea regulată a leziunilor, aplicarea zilnică a compreselor sterile cu ser fiziologic sau alte soluții indicate, toate acestea fiind realizate de personal medical calificat. Se interzice folosirea cremelor sau pudrelor fără aviz medical, deoarece pot agrava rana.
În situațiile în care apare cangrena, este necesară intervenția chirurgicală, care poate consta în excizia leziunilor sau îndepărtarea țesutului mort. De asemenea, se pot utiliza perfuzii vasodilatatoare intra-arteriale. În formele severe, se poate recurge la amputare parțială, dacă este afectată doar laba piciorului, sau totală, dacă leziunile se extind la gambă sau coapsă.
„O îngrijire precoce și corectă a leziunilor tisulare poate preveni amputarea membrului afectat în 85% dintre cazuri.”
Datele furnizate de International Diabetes Foundation relevă faptul că persoanele cu diabet zaharat au un risc de 25 de ori mai mare de a ajunge la amputarea unui picior comparativ cu indivizii sănătoși. În fiecare 30 de secunde, are loc o amputare cauzată de piciorul diabetic, iar până la 70% din totalul amputărilor sunt în rândul pacienților cu diabet.
Totodată, 85% dintre aceste intervenții sunt precedate de ulcere la nivelul piciorului, iar 85% dintre amputări pot fi evitate printr-un tratament corect și inițiat la timp. În țările dezvoltate, aproximativ unul din șase pacienți diabetici va dezvolta un ulcer al piciorului pe parcursul vieții, iar în țările în curs de dezvoltare această problemă este și mai frecventă. În anumite state, 40% din resursele sanitare sunt alocate pentru îngrijirea piciorului diabetic.