Fiecare salariat are dreptul la o durată minimă a concediului de odihnă anual de 20 de zile lucrătoare, conform prevederilor din Codul Muncii. Acest drept are rolul de a asigura refacerea capacității de muncă și menținerea sănătății angajaților, după cum informează Știrile Kanal D. Limita stabilită prin lege nu poate fi redusă, indiferent de tipul timpului de lucru sau de felul contractului individual de muncă.

Durata efectivă a concediului se stabilește prin contractul individual de muncă, ținându-se cont de prevederile legale și de contractele colective de muncă. Angajatorii au posibilitatea să ofere un număr mai mare de zile libere pentru odihnă, dar nu au voie să scadă sub pragul minim prevăzut de lege. Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă nu se includ în durata concediului de odihnă.

Reguli privind perioada de activitate

La calculul duratei concediului de odihnă, anumite intervale de timp sunt asimilate activității prestate, chiar dacă salariatul nu a lucrat efectiv. Pe această listă se află incapacitatea temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul paternal, precum și cel de risc maternal. De asemenea, sunt incluse concediul pentru îngrijirea copilului bolnav, concediul de îngrijitor și perioada absenței de la locul de muncă în condițiile art. 152² din Codul muncii. Toate aceste perioade menționate nu afectează dreptul salariatului la concediul de odihnă anual.

Situații de întrerupere a concediului

Dacă pe parcursul concediului de odihnă apar situații precum incapacitatea temporară de muncă sau un concediu special, cum este cel de maternitate, de risc maternal ori pentru îngrijirea copilului bolnav, concediul de odihnă se întrerupe. Zilele care au rămas neefectuate se acordă după ce situația respectivă ia sfârșit sau vor fi reprogramate dacă acordarea lor imediată nu este posibilă.

Salariatul nu își pierde dreptul la zilele libere de odihnă nici în situația în care incapacitatea temporară de muncă se prelungește pe parcursul întregului an calendaristic. În un asemenea caz, angajatorul are obligația legală să acorde concediul într-un interval de 18 luni, socotit începând cu anul următor celui în care salariatul s-a aflat în concediu medical.