Un caz recent analizat de Cancan demontează mitul conform căruia un stagiu scurt de cotizare conduce inevitabil la o pensie minimă. O româncă s-a pensionat la vârsta de 62 de ani, după doar 21 de ani de activitate profesională, reușind să obțină o sumă considerabil mai mare decât indemnizația socială minimă de 1.415 lei, datorită veniturilor salariale ridicate și a condițiilor specifice de muncă.

Deși noua lege a pensiilor recompensează cu puncte de stabilitate stagiile de cotizare care depășesc 25 de ani, beneficiara acestui dosar a compensat lipsa acestor bonusuri prin nivelul ridicat al contributivității. Aceasta a acumulat 34,8 puncte în doar două decenii de muncă, un punctaj pe care mulți alți seniori îl obțin doar după 35 sau 40 de ani de activitate plătită la nivelul salariului minim.

Conform prevederilor Legii 360/2023, femeia a beneficiat de un calcul avantajos datorită celor 9 ani lucrați în condiții deosebite. Pentru această perioadă, ea a primit un spor de 4 luni la stagiul de cotizare pentru fiecare an lucrat, fapt ce i-a permis retragerea din activitate mai devreme. De asemenea, cadrul legislativ actual oferă un plus de 0,25 puncte pentru fiecare lună desfășurată în astfel de condiții speciale.

Structura punctajului obținut de pensionară include 21,7 puncte de contributivitate directă, la care s-au adăugat 8,9 puncte pentru condiții speciale, 2 puncte pentru grupe și 1,9 puncte aferente pensiei suplimentare. Această combinație de factori a condus la un punctaj total care reflectă fidel valoarea contribuțiilor virate către bugetul asigurărilor sociale.

Prin înmulțirea celor 32,8 puncte deținute cu valoarea punctului de referință (VPR), care este în prezent de 81 de lei, a rezultat o pensie brută de 2.820 de lei pe lună. Suma este de două ori mai mare decât pensia minimă garantată, iar beneficiara încasează integral această valoare, având în vedere că în România pensiile sub pragul de 3.000 de lei nu sunt supuse impozitării.