Aproximativ 90% din populația globală folosește mâna dreaptă ca mână dominantă, o alegere pe care creierul o face într-o fracțiune de secundă înaintea oricărei acțiuni. Această preferință majoritară are rădăcini adânci în evoluție, biologie și genetică, procesul fiind analizat de cercetările din biologia evoluționistă citate de publicația Forbes.

Fenomenul, cunoscut sub numele de „lateralizare manuală”, nu este întâlnit doar la oameni, însă specia noastră este singura care prezintă o tendință atât de clară la nivel de grup. În timp ce la alte vertebrate preferința pentru un membru este distribuită egal, la oameni dominația mâinii drepte este constantă în aproape toate societățile.

Dovezile istorice sugerează că această trăsătură existat cu mult înainte de apariția lui Homo sapiens. Analiza uneltelor de piatră de tip Oldowan, vechi de 2,6 milioane de ani, indică faptul că hominizii care le-au fabricat erau preponderent dreptaci. De asemenea, urmele de zgârieturi descoperite pe dinții neanderthalienilor confirmă folosirea uneltelor într-un mod specific dreptacilor, trăsătură observată chiar și la copiii din acea perioadă.

Specialiștii au propus o serie de teorii pentru a explica acest fenomen complex:

• Ipoteza utilizării uneltelor: Se bazează pe ideea că eficiența a fost sporită prin specializare, unde o mână execută mișcările de precizie, iar cealaltă oferă stabilitate.
• Ipoteza comunicării: Având în vedere că limbajul este gestionat de emisfera stângă a creierului (care coordonează partea dreaptă a corpului), dezvoltarea capacităților de comunicare ar fi putut favoriza mâna dreaptă.
• Ipoteza acțiunilor complexe: Emisfera stângă este mai eficientă în gestionarea sarcinilor organizate în etape, precum construcțiile sau gătitul.
• Învățarea socială: Tendința de a imita mișcările celor din jur a contribuit la consolidarea acestui comportament majoritar în cadrul colectivităților.

Deși minoritari, stângacii reprezintă aproximativ 10% din populație, un procent care a rămas constant de-a lungul mileniilor. O posibilă explicație pentru menținerea lor în bazinul genetic este avantajul strategic în situații competitive sau de luptă, unde mișcările lor sunt mai greu de anticipat de către majoritatea dreptacilor.

În ceea ce privește ambidextria, studiile arată că aceasta este extrem de rară, fiind întâlnită la doar 0,1% dintre oameni. Trebuie făcută o distincție între „dominanța mixtă”, unde persoanele folosesc mâini diferite pentru sarcini separate, și ambidextria reală, care presupune abilități identice cu ambele membre.

Din punct de vedere neurologic, persoanele ambidextre au o conexiune mai intensă între emisferele cerebrale, dar o dominanță mai puțin conturată a uneia dintre ele. Totuși, conform cercetărilor, această configurație poate fi asociată uneori cu o incidență ridicată a dificultăților de atenție sau de limbaj. Mâna dominantă rămâne astfel una dintre cele mai vechi moșteniri biologice, fiind un produs al selecției naturale și al structurii complexe a creierului uman.