Costul locurilor de veci în marile aglomerări urbane din România a înregistrat o ascensiune fulminantă în ultimii ani, conform unei analize publicate de Redactia.ro. Deși legislația limitează sau chiar interzice tranzacționarea acestor spații, o piață paralelă a înflorit, impunând prețuri care rivalizează adesea cu cele ale imobilelor rezidențiale.
Bucureștiul domină acest top al costurilor exagerate, în special în Cimitirul Bellu. Aici, un simplu loc de veci pornește de la 4.000–5.000 de euro, însă sumele pot depăși pragul de 50.000 de euro pentru construcțiile funerare poziționate strategic.
Pe piața neoficială din Capitală, prețurile sunt și mai ridicate. Anunțurile de vânzare indică valori cuprinse între 15.000 și 30.000 de euro pentru locurile standard, în timp ce cavourile aflate în zonele centrale pot fi scoase la vânzare pentru sume exorbitante, cuprinse între 100.000 și 135.000 de euro. Astfel, s-a ajuns la situația paradoxală în care un mormânt este mai scump decât un apartament situat în proximitatea cimitirului.
Tendința de scumpire este vizibilă și în alte centre universitare și economice din țară, după cum indică datele din piață:
Această discrepanță economică este întreținută de o „zonă gri” a tranzacțiilor. Din punct de vedere juridic, locurile de veci nu se vând, ci se concesionează, însă în realitate transferul drepturilor se face frecvent între persoane fizice, fără o documentație transparentă.
Explozia prețurilor este pusă pe seama mai multor factori, printre care criza de spațiu în cimitirele centrale, cererea mare pentru zonele considerate „premium” și fenomenul speculei cu drepturile de concesiune. De asemenea, multe familii decid să achiziționeze astfel de locuri din timp pentru a evita scumpirile ulterioare.
În timp ce în localitățile mici sau la periferia marilor orașe prețurile rămân rezonabile, fluctuând între 1.000 și 5.000 de euro, în zonele centrale locația devine factorul decisiv care urcă valoarea la zeci de mii de euro. Absența unor reglementări stricte permite acestui fenomen să se extindă, făcând ca „odihna veșnică” să devină un lux greu de accesat pentru mulți cetățeni.