Sărbătoarea Paștelui aduce în casele românilor ritualuri vechi, în care pregătirea bunătăților tradiționale, precum cozonacii și pasca, reprezintă momente centrale ale moștenirii culturale și ale comuniunii familiale. Potrivit publicației CSID, aceste obiceiuri depășesc sfera gastronomiei, fiind axate pe păstrarea identității și reunirea celor dragi.

Tradiția românească indică Joia Mare, cunoscută și sub denumirea de Joia Patimilor, drept momentul ideal în care gospodinele trebuie să prepare cozonacii, pasca și să vopsească ouăle. Această zi are o semnificație aparte, fiind ocazia prin care rețetele transmise din generație în generație sunt valorificate în bucătăriile românești.

Pentru obținerea unui cozonac reușit, procesul implică utilizarea unor ingrediente clasice: făină albă, lapte călduț, zahăr, unt topit, ouă, drojdie, sare, coajă de lămâie și esență de vanilie. Umplutura se alege în funcție de preferințe, cele mai utilizate fiind nuca măcinată, cacaua, stafidele sau rahatul.

Textura finală depinde în mare măsură de frământare și de timpul de dospire, în timp ce aspectul exterior este asigurat de o coacere atentă, la temperatura optimă, pentru a genera o crustă aurie.

Pasca, simbol fundamental al mesei pascale, a evoluat în timp, fiind acum preparată atât după rețete tradiționale, cât și în variante moderne, fără zahăr sau fără aluat. Ambele preparate au o importanță spirituală majoră, fiind purtate la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi binecuvântate.

Informațiile centralizate de Gândul arată că, în situațiile în care pregătirile nu pot fi realizate în cursul zilei de joi, datina permite ca acestea să fie finalizate în Sâmbăta Mare, ultima zi dinaintea sărbătorii, când se fac ultimele retușuri pentru masa de Paște.