Maria Olaru, fostă gimnastă medaliată cu aur pe echipe și argint la individual compus la Jocurile Olimpice de la Sydney, a trecut prin numeroase momente dificile în viața personală. Cele mai grele clipe sunt pentru ea sărbătorile, perioadă în care resimte puternic absența părinților săi.
Când Maria Olaru avea doar patru ani, tatăl său a ales să-și pună capăt zilelor. Această pierdere a lăsat o rană profundă în sufletul fostei campioane, care și-a dedicat ulterior fiecare succes părintelui său, dorind să-l facă mândru.
„În momentele de neputință, când mi-a fost foarte greu. E important să simți o îmbrățișare de la un tată. Ea îți oferă forță. Mai ales ca fată, văzând și la alte colege ale căror părinți veneau și le mai făceau dreptate…”
Mama mea nu era un om atât de autoritar și pus pe harță. Dar asta m-a făcut să învăț să-mi port de grijă, să nu se ajungă la astfel de situații. Iar dacă se ajungea, căutam să-mi fac singură dreptate. Te mai obișnuiești trecând anii, și ai mereu gândul „cum ar fi fost dacă?”. Iar apoi te joci cu imaginația. E doar un surogat, e adevărat…”
În plus, lipsa aceea de protecție… deși poate nu e o regulă să ți-o ofere partea masculină a unei familii. Sunt și femei puternice, știm bine. Eu am simțit o lipsă acută. Nu neapărat că era o rușine ceea ce s-a întâmplat, dar am avut mult timp un sentiment de vinovăție. Nu știu dacă acesta este exact motivul pentru care nu voiam să dezamăgesc, dar e posibil”,
a declarat Maria Olaru într-un interviu mai vechi pentru iAMsport.ro.
În 2015, mama Mariei Olaru a decedat în somn, în aceeași noapte în care a avut loc incendiul din clubul Colectiv. Fosta sportivă a povestit, în trecut, despre ultima întâlnire cu mama sa și despre momentul în care a descoperit decesul acesteia.
„Mi-ar fi plăcut tare mult să fie cu noi. A apucat să-l vadă pe Mihai vreo nouă luni. Chiar înainte să moară am fost la Suceava, cumva îl sărbătorisem pe Mihai, făcuse șase luni. Când ne-am luat rămas bun, m-a privit într-un fel. Este și ultima dată când am văzut-o. Le-am spus surorilor mele, le-am sunat și le-am spus că s-a uitat la mine ca și cum ar fi ultima dată.
Așa a și fost. E o chestie certă. Nu părea să fie bolnavă. Pur și simplu, într-o noapte. S-a întâmplat exact în noaptea cu Colectiv. În noaptea aia, s-a întâmplat ceva inexplicabil. Se întâmplau niște lucruri în mine, cu mine. A murit în somn, noi am găsit-o după două zile. Atunci am făcut legătura cu ce am simțit și ce s-a întâmplat.”
De asemenea, Maria Olaru a dezvăluit că mama sa și-a scris singură necrologul, iar în ciuda unor momente dificile, sentimentele față de părinții săi au rămas pure și necondiționate.
„Am iubit-o necondiționat. Așa cum au fost, sunt părinții mei și dincolo de întâmplările mai puțin plăcute, ne-au iubit. Mama a fost blândă, veselă, cu un simț al umorului deosebit, cu autoironie… Cu un glas duios… Îmi amintesc vocea ei. Caldă, liniștitoare. Înainte să se stingă am fost acasă. Știam cât de mult se bucură, era fericită, pentru această împlinire de a aduce un copil pe lume. Și în primele nouă luni de viață ale fiului meu, a apucat să stea suficient de mult cu el. A fost balsam pentru suflet.”
Problemele de alcool ale mamei sale au avut un impact și asupra relației Mariei Olaru cu antrenorii de gimnastică, care au jignit-o adesea, provocându-i durere. În cartea sa „Prețul aurului. Sinceritate incomodă”, lansată în 2016, fosta gimnastă povestește cum Mariana Bitang, văzând-o că bea șampanie la aniversarea majoratului, i-a spus: „ia uite, Olaru, o să ajungi ca maică-ta!”.
„Am înghițit în sec. Tăceam pur și simplu, de cele mai multe ori. E ca și când i-ai spune unui om că nu are o mână, dar el deja știe asta. Nu era cazul să mi-o amintească, era o meteahnă care nu-mi era străină.
Am încercat mereu să înțeleg oamenii și să le caut circumstanțe atenuante. Nu dădusem niciun semn vreodată că aș avea astfel de vicii. Astfel de afirmații vorbesc mai mult despre cel ce le face. Am simțit furie, tristețe, am avut sufletul bucăți. Poate aveam nevoie de o îmbrățișare.”
Un alt episod dureros a avut loc la Tianjin, după finala de la individual compus, când antrenorul Octavian Bellu i-a reproșat că mama sa a dat un interviu „într-o stare euforică” la televizor.
„Ce vină aveam eu? A fost o veste total neinspirată. E important să știi când să taci, iar asta nu e dovadă de neștiință sau lipsă de personalitate. E o dovadă de inteligență și tact. Probabil că aș fi meritat mai multă înțelegere.”