Darea de pomană reprezintă un obicei străvechi cu o semnificație spirituală profundă, răspândit în numeroase culturi și religii. În tradiția creștină, în special în ortodoxie și catolicism, acest gest caritabil constă în oferirea de alimente, bani sau bunuri celor nevoiași, având scopul de a sprijini semenii și de a acumula merit spiritual în fața lui Dumnezeu.
Pomana este, de asemenea, legată de pomenirea și odihna sufletelor celor decedați, fiind considerată un mijloc prin care acestea pot găsi pace și mântuire. În acest context, darea de pomană este o practică frecventă la înmormântări, parastase sau în zilele dedicate sfinților, în multe comunități creștine.
Preotul Daniel Avram, de la Mănăstirea Turbați, aduce o perspectivă importantă asupra înțelegerii acestui obicei, subliniind o concepție greșită des întâlnită în rândul credincioșilor. „Există credința aceasta total greșită, care nu aparține Bisericii, ortodoxiei sau Bibliei, că mortul mănâncă. V-o spun după învățătura Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici: mortul nu mănâncă, mortul nu bea, el nu are nevoie!”, afirmă preotul pe platforma TikTok.
El explică și semnificația expresiei „Bogdaproste”, folosită adesea atunci când se oferă ceva de pomană. „Știți ce înseamnă bogdaproste? ‘Boje, boje’ în limba slavonă veche însemna Dumnezeu, ‘în numele Domnului’. Tot ce dăm să dăm în numele Domnului, nu pentru că mănâncă Gheorghe, nu mai mănâncă… Îi dau o țuiculiță că îi plăcea, dați-i și un pachet de țigări”, a mai adăugat preotul Daniel Avram.
Darea de pomană se manifestă prin diverse forme, de la distribuirea alimentelor – cum ar fi pâine, grâu, fructe, prăjituri sau mâncăruri gătite – până la oferirea de bani sau obiecte. Pomana nu este destinată exclusiv celor săraci, ci și vecinilor, prietenilor sau membrilor comunității, simbolizând astfel împărtășirea și comuniunea socială.
De altfel, acest concept depășește granițele creștinismului. În Islam, de exemplu, „sadaqah” este o formă importantă de caritate cu impact spiritual, iar în hinduism, oferirea de hrană și daruri în scop caritabil este considerată un act ce aduce beneficii karmice.
Pe lângă ajutorul material oferit, darea de pomană are un rol esențial în consolidarea legăturilor comunitare, promovarea empatiei și altruismului, contribuind la construirea unei societăți mai echitabile și compasionale. Pentru cel care dă, acest gest este o formă de purificare spirituală și o modalitate de apropiere de divinitate, cultivând virtuți precum generozitatea și umilința.
Astfel, pomana se dovedește a fi mult mai mult decât un simplu act de caritate, fiind o expresie a credinței, recunoștinței și responsabilității față de ceilalți, cu rădăcini adânci în valorile spirituale și umane universale.